În tradiția ortodoxă, înmormântarea nu se rezumă la slujbele de priveghi și de înhumare. Familia defunctului are de îndeplinit o serie de obiceiuri, iar cele mai multe și mai semnificative se desfășoară chiar în cimitir.
Vestea decesului este greu de acceptat, însă timpul scurt până la ceremonie cere decizii rapide. Trebuie pregătite din vreme toate cele necesare pentru finalizarea înmormântării și pentru obiceiurile dedicate celui plecat.
{{snapshot}}
Pe scurt
Obiectele de pomană
Lumânări, batiste, prosoape, colaci, colivă, alimente și haine noi se împart celor prezenți la slujbă.
Drumul spre cimitir
Preotul se oprește de 12 ori pentru rugăciunile Vămilor Văzduhului; între popasuri se aruncă monede și se oferă colaci sau lumânări.
La groapă
Dezlegarea mâinilor și picioarelor, stropirea cu apaos (vin amestecat cu untdelemn) și pomana dată peste sicriu.
Creștinesc sau păgân
Multe practici (spargerea unei căni, banii puși în sicriu) nu au fundament ortodox; sunt obiceiuri populare transmise din generație în generație.
{{/snapshot}}
Obiceiuri de înmormântare: ce trebuie să ai în vedere
Pe lângă sicriu și accesoriile sale, trebuie să te ocupi și de procurarea obiectelor pentru tradițiile îndeplinite la înmormântare. În ziua priveghiului, de pildă, familia defunctului împarte lumânări aprinse și batiste celor aflați la slujbă. La primire, fiecare mulțumește spunând „Dumnezeu să-l ierte" sau „Dumnezeu să o ierte", după caz.
Printre obiectele care se oferă celor prezenți se numără și:
- Prosoape;
- Fețe de masă;
- Căni;
- Lenjerii de pat;
- Colaci;
- Colivă;
- Alimente;
- Haine noi sau hainele defunctului.
De regulă, hainele noi oferite ca pomană sunt alese după măsurile decedatului și date unei persoane apropiate ca vârstă și dimensiuni. Îmbrăcămintea trebuie să fie completă, de la lenjerie până la încălțăminte. Dacă vrei să afli cum diferă aceste tradiții de la o regiune la alta, vezi articolul despre obiceiurile la înmormântare în funcție de zonă.
Ce obiceiuri se practică în cimitir
După slujba de priveghi urmează slujba înmormântării, oficiată în ziua următoare, a treia zi de la deces. După plecarea de la capelă, sicriul este așezat în mașina mortuară și transportat spre locul de veci. Pe drumul către cimitir, preotul se oprește de 12 ori pentru a citi rugăciuni dedicate Vămilor Văzduhului, pe care cel decedat se crede că le trece în ziua înmormântării.
Între două popasuri se obișnuiește să se arunce cu monede în urma sicriului și să se ofere colaci sau lumânări, pentru a contribui la faptele bune ale răposatului. În funcție de regiune, se oferă obiecte de pomană date peste sicriu, ca semn că sunt în numele celui decedat.
De exemplu, după ce sicriul este așezat în groapă, familia oferă groparului o găină dată peste mormânt. În alte zone, pomana se dă tot peste sicriu, dar în curtea casei, înainte de transportul spre cimitir.
Un alt obicei din cimitir este dezlegarea mâinilor și picioarelor celui decedat și stropirea lui cu apaos — vin amestecat cu untdelemn. Familia aduce apaosul la cimitir, iar preotul îl stropește în semnul Crucii în timpul rugăciunilor pentru cel adormit.
În unele regiuni se pun bani în sicriu, pentru ca defunctul „să aibă cu ce plăti vămile". În alte zone, dimpotrivă, obiectele defunctului sunt îndepărtate sau nu sunt puse deloc: inelele, ceasurile, veriga sau lănțișoarele lipsesc din sicriu, pentru a simboliza ruperea de lumea pământească. La final, sicriul este închis și coborât în mormânt, iar preotul aruncă pământ peste el, îndemnând familia și pe cei prezenți să facă la fel.
Obicei la înmormântare: creștinesc sau păgân?
Multe dintre tradițiile practicate la înmormântare nu se regăsesc în pasaje biblice și nu au un fundament ortodox. Sunt culese din popor, după vorbele apropiaților, sau transmise din generație în generație.
Obiceiul de a sparge o cană la ieșirea defunctului din casă sau din curte, de exemplu, nu este ortodox. La fel și banii aruncați în urma mașinii mortuare sau cei puși în sicriu — pe lumea cealaltă, banii nu îi sunt de folos celui decedat. Practica banilor, denumită și „ortul popii", vine din mitologia greacă, în care răposații trebuiau să plătească luntrașului trecerea peste fluviul infernului.
| Obicei | Origine |
|---|---|
| Rugăciunile și popasurile pe drum | Practică ortodoxă, legată de Vămile Văzduhului |
| Stropirea cu apaos | Practică ortodoxă, parte a slujbei |
| Spargerea unei căni la ieșire | Obicei popular, fără fundament ortodox |
| Banii puși în sicriu („ortul popii") | Origine în mitologia greacă, nu ortodoxă |
Pentru o privire mai largă asupra ritualurilor, poți citi și despre obiceiurile și tradițiile de înmormântare.
Întrebări frecvente
De ce se oprește preotul de mai multe ori pe drumul spre cimitir?
Cele 12 opriri corespund rugăciunilor dedicate Vămilor Văzduhului, pe care, în tradiția ortodoxă, sufletul celui decedat se crede că le trece în ziua înmormântării.
Ce este apaosul și cine îl aduce?
Apaosul este vin amestecat cu untdelemn, cu care preotul stropește defunctul în semnul Crucii la cimitir. Familia este cea care îl aduce.
Sunt toate obiceiurile de la înmormântare creștinești?
Nu. Unele, precum spargerea unei căni sau banii puși în sicriu, sunt obiceiuri populare fără fundament ortodox, transmise din generație în generație.
.jpeg)








