De la Negare la Acceptare, în ritmul tău
Pierderea unei persoane dragi aduce o serie de sentimente nebănuite. Durere, anxietate, neputință, nervozitate, toate aceste sentimente alcătuiesc un pachet de emoții care, uneori, devine greu de controlat și lasă deschisă calea unei suferințe prelungite.
Durerea pierderii unei persoane dragi nu poate fi, vreodată, măsurată sau explicată în cuvinte, pentru că ea provine din adâncul ființei noastre. Însă poate fi înțeleasă și acceptată.
Desigur, nu este un sentiment despre care să poți vorbi ușor, dar nici nu poate fi tratat cu indiferență, pentru că ajunge să te macine interior. Din păcate, sunt multe persoane care rămân captive într-o permanentă durere, într-o continuă stare de suferință și ratează însăși viața care trece pe lângă.
Tocmai de aceea, este important ca aceste sentimente să fie recunoscute, acceptate și să li se acorde răgazul, dar și respectul cuvenit. Odată acceptată durerea, odată ce îți dai voie să suferi, îți poți consuma aceste emoții și nu vor rămâne blocate în interior.
Sunt multe situații în viață care pot genera astfel de sentimente. De la pierderea unui loc de muncă, la aflarea unui diagnostic pentru o boală incurabilă, până la pierderea unei persoane dragi. Fiecare om trece, cel puțin o dată, printr-una din aceste situații. Tocmai de aceea este important ce faci cu sentimentele pe care le simți.
Durerea vine în etape – acceptă-le și treci prin fiecare pentru a te elibera.
Studiile efectuate de psihologii clinicieni asupra persoanelor aflate în suferință, au identificat șapte stadii ale durerii. Șapte etape care compun acest sentiment mistuitor.
Acceptarea fiecărei etape, trăirea ei și trecerea mai departe către următoarea, este crucială pentru depășirea impactului emoțional care poate fi uriaș. Iată, deci, care sunt stadiile prin care trecem involuntar, și pe care este bine să le primim și să le trăim, pentru a nu rămâne blocați în suferință.
1. Șocul și Neîncrederea
Șocul este un sentiment natural atunci când afli despre o pierdere, mai ales dacă este bruscă sau neașteptată. De aceea, ca un mod de a te autoproteja, în prima fază se poate să reacționezi cu neîncredere. Să nu îți vină să crezi că este posibil, că ți se întâmplă chiar ție. Este un blocaj care te ajută să nu fii copleșit de vestea aflată.
În această stare de șoc, o persoană poate experimenta o mulțime de sentimente sau chiar reacții fizice, precum amețeală, o stare generală de rău, imposibilitatea de a gândi limpede sau de a vedea următorul pas. Aici se produce blocajul pe care trebuie să îl depășești, să îți acorzi suficient timp și să rămâi ancorat în realitate.
2. Negarea
Procesul negării, în exprimarea durerii, nu înseamnă neapărat că negi cele întâmplate, că negi realitatea. Mai degrabă, negarea se referă la modul în care îți exteriorizezi sau îți exprimi sentimentele față de evenimentul care ți-a produs un șoc.
În această etapă se poate să rămâi blocat pentru mai mult timp, până îți poți clarifica sentimentele și poți îmbrățișa realitatea. Doar atunci când poți accepta că s-a întâmplat cu adevărat, că trăiești chiar tu acest eveniment, poți trece mai departe în următorul stadiu.
În acest stadiu este chiar recomandat să ții un jurnal. Să notezi tot ceea ce îți provoacă durere, tot ceea ce te blochează, pentru a putea analiza și a-ți putea explica sentimentele.
3. Vinovăția
Următorul stadiu, care vine în mod natural, este cel al vinovăției. Mai ales atunci când apare regretul, când au rămas lucruri nespuse, când îți dorești să fi făcut anumite lucruri în loc să le amâni.
Astfel, apare vinovăția. Acest sentiment nu te lasă să vezi lucrurile în mod logic. Este un sentiment apăsător pe care îl poți depăși destul de greu, în unele cazuri. Întrebări de genul “De ce nu eram acolo?”, “De ce am plecat de lângă el/ea?”, etc., te pot urmări pentru mult timp. Important este să faci pași mici și să dai drumul câte puțin sentimentului de vinovăție care te macină, pentru ca în final să înțelegi, să accepți și să îl depășești.
4. Furia și Negocierea
Furia este o etapă normală în procesul acesta al trăirii durerii. Sentimentul de neîncredere se poate transforma ușor în frustrare și mai departe în furie. Se poate chiar să începi să simți furie față de tine însuți pentru că nu ai putut împiedica, nu ai putut evita evenimentul.
“De ce mi se întâmplă mie toate astea?” este o întrebare pe care o vei folosi foarte des, dar înțelegerea acesteia te poate ajuta să treci prin proces.
Negocierea apare în mod firesc, însoțită de mulți “Dacă” și de gândul că poate ai fi putut schimba cumva situația. Încerci să găsești posibile variante care ar fi dus la un alt rezultat.
Acestei etape este absolut necesar să i se acorde o atenție deosebită. Aici rămân captivi foarte mulți oameni, în încercarea de a schimba ceea ce nu mai poate fi schimbat. Cuprins de furie, poți deteriora definitiv anumite relații, mai ales dacă începi să găsești vinovați în jurul tău.
Este important să te întrebi mereu ce te face să simți furie și să notezi fiecare trăire, pentru a te elibera.
5. Depresia, Singurătatea, Reflecția
Odată depășită etapa Furiei, vei fi mult mai pregătit să accepți pierderea suferită însă, încă nu îi poți face față. Aceasta este una dintre cele mai sensibile etape, pentru că a te simți singur într-o situație dureroasă lasă loc pentru depresie.
După pierderea unei persoane dragi, simți nevoia să fii singur, să ți se respecte durerea și ceilalți să se retragă. Însă, tocmai această însingurare poate avea efecte extrem de grave odată ce este transformată în depresie.
Cu toate acestea, să vrei să fii singur, să te întorci în trecut și să scoți la iveală amintiri, este un prim pas făcut spre acceptare. În această etapă acordă-ți timp. Cu siguranță vor fi mulți care vor vrea să te ajute să treci cât mai repede peste suferință, din bună-voință, din dorința de a-ți fi alături. Însă este important să rămâi aici atât cât ai nevoie, tocmai pentru a fi pregătit să treci mai departe în proces.
6. Regăsirea
Odată cu trecerea timpului, unda de șoc va fi resimțită tot mai puțin și începi să vezi lucrurile mult mai limpede. Asta nu înseamnă că sentimentele de tristețe, furie, vinovăție au dispărut complet, ci s-au diminuat.
Din acest punct, deja ești pregătit să mergi mai departe. Vei începe să cauți modalități să te aduni, să te organizezi în noua situație și să îți continui viața.
Cu siguranță tristețea este încă prezentă, dar nu ai rămas blocat și ești pregătit să mergi mai departe înspre ultima etapă: acceptarea.
7. Acceptarea
Acceptarea este ultima etapă. Este etapa în care poți accepta pierderea suferită și poți face față sentimentelor care încă există.
Să accepți că cineva drag nu mai este, nu înseamnă că ai depășit momentul. În permanență va rămâne un gol, un sentiment de tristețe însă, este semnalul că ai realizat că nu ești vinovat și că nu ai fi putut schimba în niciun fel cele întâmplate.
Vei putea să-ți continui propria viață și să vorbești despre cei care nu mai sunt fără să simți durerea sfâșietoare.
Ai ajuns la finalul unui proces de vindecare.
Cele șapte stadii ale durerii sunt explicații pentru sentimentele pe care le poți experimenta. Însă, nu înseamnă că se vor întâmpla neapărat așa, nu vei bifa o listă cu stadiul în care ești acum.
Suntem ființe individuale, avem sentimente individuale și fiecare dintre noi poate simți și reacționa diferit în fața unor șocuri emoționale. Important este să îți acorzi timpul necesar pentru a trece prin întregul proces, astfel încât să nu rămâi captiv în propria suferință.
Desigur, primul gând va fi acela că tu nu ai problema aceasta. Că ești suficient de puternic să treci peste. Poate fi adevărat, însă la final te vei trezi secătuit emoțional și îți va fi cu mult mai greu să accepți că trebuie să îți trăiești durerea așa cum se cuvine, să îi acorzi atenție și să o îmbrățișezi, pentru a nu te cuprinde de tot.
.jpg)
