Atunci când pierdem pe cineva drag, rămân în urma lui nu doar amintiri, ci și multe cuvinte nespuse. Dorința de a mai spune „Îmi pare rău”, „Mulțumesc” sau „Mi-e dor de tine” nu dispare odată cu plecarea lor. Din contră, devine mai intensă, mai apăsătoare.
Într-un astfel de context, scrisul poate deveni un refugiu. Scrisoarea poate să fie o formă tăcută, dar profundă, de a continua legătura cu cel plecat.
Ce înseamnă să scrii o scrisoare către cineva care nu mai este?
Poate că vrei să îți iei rămas bun sau să îți exprimi dorul pe care îl porți în suflet zi de zi. Poate simți nevoia să povestești ce s-a mai întâmplat în viața ta de când persoana dragă nu mai e fizic alături de tine, bucurii, greutăți, momente în care ți-ai fi dorit să-i simți prezența.
Scrisoarea poate deveni și un spațiu în care ceri iertare sau oferi iertare, în funcție de ce a rămas nespus între voi. Sau poate doar vrei să rostești cuvinte pe care, din lipsă de timp, curaj sau ocazie, nu ai apucat să le spui atunci când încă era aici.
E important să-ți amintești faptul că nu trebuie să fii scriitor, nici să folosești cuvinte extravagante. Trebuie doar să pui pe hârtie exact ceea ce simți în acel moment. Nu complica procesul.
De ce este vindecătoare această practică?
Scrisul este o formă de terapie. De ce? Pentru că îți oferă un spațiu sigur în să-ți așezi durerea. Cuvintele au puterea să elibereze tensiunea interioară și să aducă claritate în haosul emoțional. Scrisul îți permite să te conectezi cu emoțiile tale fără să le reprimi.
De asemenea, atunci când îți permiți să trăiești pe deplin emoțiile doliului și accepți că această pierdere face parte din viața ta, vei începe să descoperi, treptat, mici momente de bucurie care încă există. Scrisul este o unealtă perfectă pentru în procesul de vindecare.
Cum scrii o astfel de scrisoare?
Nu există reguli stricte atunci când vrei să începi să întocmești o scrisoare de acest fel, dar iată câteva sugestii dacă nu știi de unde să începi:
- Alege un moment liniștit, în care nu ești grăbit.
- Poți începe simplu: „Dragă mamă…”, „Mi-e dor de tine, bunicule…”, „Tată, vreau să-ți spun ceva…”.
- Scrie exact ce simți. Fie că e furie, dor, iubire, vinovăție sau tristețe, toate emoțiile sunt valide.
- Nu te teme să plângi. Este o parte firească a procesului.
- Poți păstra scrisoarea într-un jurnal, o cutie specială sau chiar o poți arde, ca simbol al eliberării.
Când este potrivit să scrii o astfel de scrisoare?
Nu există un moment exact în care să începi acest obicei, însă poți încerca să îți așterni gândurile pe hârtie în perioada imediat următoare pierderii, atunci când durerea este încă vie și prezentă.
Alte momente potrivite pentru vindecarea sufletească pot fi ziua de naștere a persoanei dragi, sărbătorile sau oricare altă zi în care simți nevoia să-ți verși durerea, frustrarea sau emoțiile care te copleșesc.
Sărbătoarea Paștelui poate fi și ea un moment prielnic ca să începi acest ritual în care îți transformi trăirile în cuvinte.
În liniștea unei dimineți de sărbătoare, când sufletul e mai deschis și dorul mai puternic, poți așterne câteva gânduri către cel care nu mai e fizic lângă tine. Poate fi o formă de rugăciune personală sau chiar un pas mic spre vindecare.
În acest fel, durerea se poate transforma într-un gest de iubire, iar Paștele devine nu doar o comemorare, ci și un început blând al unei noi relații interioare cu persoana pierdută.
Scrisul către cei care nu mai sunt nu este doar un act de doliu. Este și un act de iubire. De vindecare. Este modul în care sufletul încearcă să reconstruiască un pod între trecut și prezent, între ceea ce a fost și ceea ce încă trăiește în noi.
Așadar, ia un pix, o foaie sau deschide o pagină albă în jurnalul tău. Scrie. Lasă cuvintele să curgă. Și cine știe, poate în liniștea aceea vei simți un răspuns, nu cu urechile, ci cu inima.
