În clipa în care pierzi o persoană dragă apar o mulțime de sentimente și trăiri pe care corpul tău nu le-a mai întâlnit. Totul pare lipsit de sens și parcă nu mai găsești nicio cale să scapi de durerea sfâșietoare.
Dar care sunt factorii care declanșează emoțiile profunte pe care le simți? Despre aceste lucruri vom vorbi în următoarele fragmente.
Ce se întâmplă la nivel neurologic?
După cum știm cu toții, creierul uman este un organism complex. Astfel, atunci când te confrunți cu decesul unei persoane iubite, la nivel neurologic, creierul interpretează pierderea ca pe o amenințare. Dacă creierul se simte amenințat, lipsa de somn, puterea de concentrare, memoria, comunicarea sunt adesea afectate.
E important să nu te panichezi dacă îți dai seama că ai simptome precum cele menționate mai sus. Aceste răspunsuri ale creierului sunt complet normale și pot declanșa, mai apoi, starea de negare.
Ce reprezintă negarea?
În dicționarul român definiția verbului a nega este: A contesta existența, necesitatea, obligativitatea unui lucru, a unui fenomen etc.; a nu recunoaște, a nu admite un fapt.
Negarea este răspunsul natural al corpului. Refuzul temporar în acceptarea realității poate reprezenta o strategie sănătoasă de apărare, care oferă o perioadă de adaptare la situații noi, dificile sau tensionate. Această pauză în confruntarea cu adevărul previne posibilele probleme de sănătate sau deciziile luate impolsiv în momentele critice.
Este total normal să experimentezi negarea în primele momente, mai ales când persoana care a trecut în neființă ți-a fost alături poate chiar cu o zi în urmă.
Însă, negarea devine o problemă atunci când alegi să-ți lași mecanismul de apărare să te urmeze pentru o perioadă îndelungată. De ce? Există două motive majore.
În primul rând, sistemul este declanșat și de dorit doar pentru o perioadă de scurtă durată. Dacă alegi în continuare negarea - refuzi să discuți cu cineva despre cele întâmplate sau încerci în repetate rânduri să contactezi persoana pe care ai pierdut-o - te duci încet spre depresie, anxietate sau panică (vezi mai multe în cartea intitulată „Nu te voi uita niciodată” de Bogdan Prejban).
Cel de-al doilea motiv este că negarea poate opri procesul de vindecare. Dacă refuzi să accepți realitatea nu vei putea să începi să lucrezi la vindecarea ta sufletească. Tot ce este în jurul tău va merge înainte, iar tu vei rămâne blocat în trecut. Desigur, durerea pe care o simți nu va dispărea complet, dar se va diminua.
Nu vrem să crezi că nu este bine să experimentezi sentimente de durere, mânie sau amărăciune. Trăirile care vin o dată cu perioada doliului sunt complet normale.
Cel mai indicat, și totodată sănătos, e să lași toată durerea afară, adică să nu îți fie frică să vorbești despre ceea ce te apasă în aceste clipe. Un mod bun poate să fie trecerea gândurilor tale într-un jurnal, caiet, sau chiar să alegi să vorbești cu cineva cu care te simți confortabil, poate, chiar cu un psiholog.
De aceea, e benefic este să privim negarea doar ca pe un sistem de apărare de scurtă durată.
Ce poți să faci în legătură cu aceste trăiri?
Nu este întotdeauna ușor de realizat dacă negarea te afectează pe termen lung, dar dacă ai impresia că nu poți depăși această perioadă, încarcă următoarele strategii:
- Exprimă-ți liber temerile și emoțiile;
- Încearcă să îți identifici fricile iraționale cu privire la viitorul pe care îl ai în fața
- Nu ezita să apelezi la o persoană apropiată căreia să-i împărtășești temerile tale, durerea ta. Suntem convinși că vor fi dornici să îți ofere suportul necesar.
- Fă o plimbare în aer liber.
Dacă nu reușești să faci un progres în a începe procesul de vindecare, cere ajutorul unui specialist.
