Păstrarea tradițiilor: parastasul și pomana

Parastasul și pomana sunt două ritualuri esențiale în tradiția ortodoxă, cu o importanță profundă în cultura și spiritualitatea românească. Deși sunt adesea confundate, cele două sunt distincte.

De ce se creează deseori această confuzie și ce semnificație au, de fapt, parastasul și pomana, vom afla în articolul de față.

{{snapshot}}

Pe scurt

Parastasul

Slujba religioasă oficiată în biserică, prin care se înalță rugăciuni pentru sufletul celui plecat.

Pomana

Hrana și bunurile dăruite de familie, pentru sufletul celui decedat și pentru cei nevoiași.

De ce se confundă

Cele două au loc adesea în aceeași zi, de unde și impresia că ar fi una și aceeași tradiție.

Când se ține parastasul

La 3, 9 și 40 de zile, apoi la 3 și 6 luni și la fiecare comemorare anuală a decesului.

{{/snapshot}}

Care sunt diferențele dintre cele două tradiții

Atât parastasul, cât și pomana sunt obiceiuri religioase pe care familiile celor plecați le organizează pentru a comemora persoana decedată. De cele mai multe ori, cele două au loc în aceeași zi — de aici și confuzia că ar fi una și aceeași tradiție.

Parastasul

Cuvântul parastas derivă din greacă (παράστασις, parastasis) și are sensul de a mijloci pentru cineva, a sta în locul cuiva. Este slujba religioasă în care se aduc înaintea Celui Preaînalt rugăciuni pentru cei care au încetat din viață. Evenimentul se oficiază în biserică.

Rugăciunile aduse înaintea lui Dumnezeu sunt, în primul rând, pentru odihna sufletului celui plecat. Prin ele se cere iertarea păcatelor săvârșite de persoana decedată în timpul vieții. Totodată, slujba îi îndeamnă pe cei prezenți să mediteze la conținutul rugăciunii, la cele duhovnicești și la nemurirea sufletului.

Când se repetă parastasul

• A treia zi după moarte;
• A noua zi;
• A patruzecea zi;
• După trei luni;
• După șase luni;
• La prima comemorare a morții (1 an);
• La a treia comemorare (3 ani); unele familii aleg să țină un parastas în fiecare an, la comemorarea decesului.

Pentru o privire de ansamblu asupra momentelor de pomenire de peste an, poți consulta și calendarul pomenilor.

Pomana

Pomana reprezintă hrana și bunurile dăruite de familie sau de cei apropiați, pentru sufletul celui decedat. De cele mai multe ori, pomana nu este destinată doar celor care participă la slujbă, ci se pregătesc și alimente care se împart celor nevoiași.

În ultimii ani, această tradiție a suferit unele modificări, în urma pandemiei din 2020. Reglementările sanitare au impus ca familiile să ofere participanților pachete ambalate individual. De atunci, deși restricțiile au fost ridicate, multe familii aleg în continuare pachetele de pomană în locul mesei tradiționale, organizată odinioară acasă sau la restaurant. Despre avantajele acestei variante poți citi în articolul despre serviciile de catering pentru masa de pomană.

Parastas și pomană: pe scurt

Importanța celor două tradiții

Consolarea familiei și a prietenilor

Parastasul oferă familiei și prietenilor prilejul de a se reuni, de a-și exprima durerea și de a găsi mângâiere în credință și în prezența celorlalți. Aceste momente de rugăciune și comuniune ajută în procesul de vindecare emoțională și spirituală.

Întărirea legăturilor de comunitate

Ritualurile de pomenire aduc comunitatea laolaltă, întărind legăturile sociale și sprijinul reciproc. Participarea la aceste ceremonii este un act de solidaritate și de respect față de familie și față de memoria celui plecat.

Întrebări frecvente

Care este diferența dintre parastas și pomană?

Parastasul este slujba religioasă oficiată în biserică, prin care se înalță rugăciuni pentru sufletul celui plecat. Pomana reprezintă hrana și bunurile dăruite în memoria lui. Cele două au loc adesea în aceeași zi, motiv pentru care sunt deseori confundate.

La câte zile se face parastasul?

Parastasul se ține la 3, 9 și 40 de zile de la deces, apoi după 3 și 6 luni și la fiecare comemorare anuală. Unele familii aleg să țină un parastas în fiecare an, la data comemorării decesului.

Cui se oferă pomana?

Pomana se oferă atât celor care participă la slujbă, cât și celor nevoiași, prin alimente și bunuri împărțite în memoria celui plecat.